Dorind sa valorifice dezbaterile organizate de catre „ Forumul antiCriza”, Institutul National de Administratie a organizat simpozionul stiintific cu tema „Piata fortei de munca din Romania in conditiile recesiunii economice". Animat si foarte interesant, simpozionul a adus in discutie o multitudine de aspecte ale pietei fortei de munca,

accentuind dificultatile pe care le au in prezent atat angajatorii cat si angajatii in contextul contractiei generalizate a activitatii economic si a nesigurantei locurilor de munca.
      Fara indoiala, nu pot sa nu fiu de acord cu faptul ca recesiunea economica a cauzat o multitudine de probleme si dificultati acestei piete dar consider ca acestea ar trebui sa fie considerate doar probleme si dificultati
„suplimentare” deoarece cauzele lor au aparut in Romania cu mult inainte de
declansarea crizei si instaurarea starii de recesiune.
      inca de la inceputul acestui secol, economia romaneasca a inregistrat unele tendinte de dereglare a raporturilor de piata in ceea ce priveste acomodarea cererii cu oferta. Aceste tendinte se refera nu numai la aspectele cantitative dar si de calitate si de structura. Cauzele pot fi gasite in modul in care s-a desfasurat ceea ce numim perioada de tranzitie de la economia planificata la economia de piata.
     Un prim aspect il reprezinta modul in care s-a desfasurat politica de atragere a capitalului strain. Lipsita de o strategie si de o ierarhizare a intereselor nationale ale restructurarii industruiale, aceasta politica a permis patrunderea „oricum, oricat si oriunde” a investitiilor straine directe sau a delocalizarilor, ceea ce a condus la transformarea industriei noastre intr-o industrie de subcontractare fata de marile firme occidentale sau multinationale. Am creat astfel o industrie de lohn, manufacturiera si de asamblare reducand pana la disparitie elementele de cercetare si inovare. Rezultatul pe piata fortei de munca a fost generalizarea tendintei de scadere a gradului de calificare si reducerea accentuata a potentialului de creare a valorii adaugate.
    Un alt aspect il reprezinta paguboasa renuntare la planificare, instrument modern si eficient de reglementare a raporturilor de conexiune dintre diferitii factori de productie. Considerata in maniera ignoranta ca o metoda comunista de conducere, planificarea a disparut in Romania inca din primele luni dupa evenimentele din 1989, ceea ce a determinat aparitia unor situatii de haos si diletantism in elaborare si implementarea politicilor economice.O consecinta a acestei situatii a fost (si este) incapacitatea cunoasterii ex ante a cererii de forta de munca in vederea orientarii ofertei in directia acoperirii acesteia. Exemplul cel mai clar, dar si cel mai dramatic, il reprezinta pregatirea superioara a fortei de munca. Fara a avea o previzionare a cererii, universitatile pregatesc un numar absolventi cat si de specializari ale acestora care nu corespund in nici un fel cererii economiei reale. Asa se explica de ce marea majoritate a absolventilor trec direct de la statutul de student la cel de somer.
    S-ar mai putea vorbi despre situatia din agricultura, despre incapacitatea mentinerii creierelor pe piata noastra sau despre incapacitatea compatibilizarii segmentelor pe varste si pe sexe ale fortei active, dar cred ca  daca ma rezum numai la cele de mai sus este suficient pentru a afirma ca recesiunea economica nu este cauza principala a problemelor pe care le are azi piata muncii. Ar fi pacat dar si periculos sa ne amagim cu gandul ca vinovata este doar recesiunea. 
Mircea Cosea