Inca de prin 1970 opulentele supermarketuri ale Europei de Vest erau pline de castraveti bulgaresti si rosii romanesti. Cumparatorul vest german, francez, englez sau belgian nu prea stia foarte multe despre aceste doua tari cufundate in intunericul comunist de dupa cortina de fier, dar era extrem de satisfacut de calitatea zarzavaturilor pe care le exportau. Desi atunci inca nu se vorbea de produse bio, castravetii si rosiile venite din est erau considerate mai sanatoase si mai gustoase decat cele cultivate la ei, pe scara industriala.

Acum cand putem calatori oriunde in vest si cand supermarketurile nu mai reprezinta pentru noi o atractie, putini romani se mai uita la  ce zarzavaturi se mai vand pe acolo. Daca insa ne-am uita, am vedea ca nici macar o rosie romaneasca nu mai poate fi gasita, in timp ce castravetii bulgaresti sunt inca in galantare.
In timp ce exportul nostru de rosii a murit, cel de castraveti bulgaresti s-a dovedit a avea o longevitate exceptionala.
Noi nu ne-am mai pierdut timpul cu zarzavaturile si am considerat ca ne vom chivernisi mai repede daca ne vom pune femeile  sa traga la masina de dimineata pana seara confectiile gata croite in Italia sau Franta pe care, cu dezinvoltura,  „investitorul” strain pune etichetele unor renumite case de moda de la Paris sau Milano. Pentru ca acest export de munca bruta, aducator de putina valoare adaugata, ni s-a parut bine venit, i-am pus si pe barbati sa stranga suruburi si piulite la banda de montaj a automobilelor concepute  si vandute tot de investitori straini. Am mai hotarat sa mai facem ceva mai important decat zarzavaturile, sa taiem cat mai multi pomi pe care sa-i exportam direct din padure, lasandu-i pe altii sa castige de pe urma prelucrarii lor.
Si uite asa, am ajuns sa facem piata in Bulgaria, bucurandu-ne ca putem sa cumparam mai mult pe piata lor decat pe a noastra unde, nu mai exista zarzavaturi romanesti. Avem o piata pe care produsele romanesti sunt mai rare decat condimentele thailandeze si unde cartofii sunt germani, ceapa olandeza, ardeii si morcovii iordanieni iar de la patrunjel pana la varza si rosii produsele turcesti sunt omniprezente.
O privire mai larga ne infatiseaza o realitate extrem de grava. Statisticile arata ca cca. 70% din alimentele noastre zilnice sunt procurate din import. Este o situatie  care nu s-a mai intalnit decat in Germania si Japonia in 1946-1947, adica in doua tari aflate imediat dupa razboi cu economia aproape complet distrusa.
Nu ar fi grav nici daca am importa. In unele cazuri importul este chiar indicat dar, din pacate, nu este cazul nostru pentruca raportul dintre leu si euro s-a deteriorat mult in ultimile luni ceea ce face ca importul sa fie mai scump. Pentru ca noi , dupa 1990, nu am mai acordat atentie agriculturii nu putem sa traim din propria noastra productie si suntem obligati sa importam chiar in conditiile deprecierii leului, chiar daca de la legatura de patrunjel pana la kilogramul de carne preturile vor exploda. Prognoza spune ca numai in prima jumatate a acestui an alimentele se vor scumpi cu cca.35-37%.
In Bulgaria situatia este inversa. Vecinii nostri nu numai ca exporta produse agricole dar isa si acopera consumul propriu de alimente din productia proprie in proportie de cca. 65-68%.
De accea, la ei preturile sunt mai mici.
Au inteles ca poti sa continui cu folos sa fi zarzavagiu si sa vinzi castraveti chiar daca Zidul Berlinului s-a darmat si am devenit membri ai Uniunii Europene.
4 februarie 2009. Mircea Cosea.