Intrebare: “Posibilitatea de acordare a punctului de pensie la o valoare reala de 45% in raport cu venitul salarial mediu brut pentru anul 2009, date fiind dificultatile de finantare care se prefigureaza prin reducerea suplimentara a CAS si acuratetea discutabila a prognozelor salariale luate ca baza de calcul in Buget, situate pina acum  semnificativ

sub valorile consemnate de statistica oficiala, precum si la eventuala finantare din alte surse decat bugetul asigurarilor sociale. “ Atunci cand se vorbeste despre ridicarea valorii punctului de pensie de la 37,5% la 45% in raport cu venitul salarial mediu brut se insista mai mult asupra posibilitatii de bugetare a acestei valori decit asupra modalitatii prin care s-a stabilit procentul de 45%. Este adevarat ca se fac referiri la necesitatea apropierii de media europeana si de cea mentionata in documentele Agendei Lisabona dar in conditiile in care nivelul de convergenta este inca insuficient, o astfel de abodare este discutabila.
   Daca ne referim insa la UE , atunci trebuie sa spunem ca inca din perioada 1990, in contextual discutiilor pe tema modelului social european, s-a pus problema atat a nivelului pana la care se poate situa raportul dintre pensie si salariu mediu cat si corectitudinii transformarii salariului mediu in reper unic de determinarea a marimii pensiei. Discutiile continua si azi dar se pare ca exista un consens asupra faptului ca ceea ce noi  numim punct de pensie n-ar trebui sa fie mai mare de 60-62% din salariul mediu brut in conditiile in care sunt indeplinite criteriile Maastricht si nu se inregistreaza recesiune economica pe o perioada mai lunga de un semestru. Evident, in conditiile neindeplinirii criteriilor sau a unei recesiuni prelungite apare posibilitatea scaderii valorii salariului mediu brut ceea ce ar deteriora logica raportului pensie-salariu.
    Obiectivul pe care Romania il are de a ajunge la 45% nu este spectaculos daca il privim prin prisma europeana dar mi se pare ca nici nu este corecta o astfel de abordare atata timp cat suntem “ beneficiarii” unor particularitati pe care trebuie sa le luam in seama. Aceste particularitati sunt expresia decalajului structural si de productivitate pe care inca il mai avem fata de UE. Structural, avem unul dintre cele mai nefavorabile  raporturi dintre personalul active si cel pensionat  iar din punctul de vedere al productivitatii,  raportul dintre castigul salarial real si productivitate este de 0,939 (primele patru luni 2007), inca departe de media europeana. Astfel, din punctual meu de vedere, marimea punctului de pensie fata de salariul mediu ar trebui sa fie determinta ,in aceasta etapa, prioritar de conditiile interne si nu neaparat de dorinta apropierii de UE.
    Nu insist asupra conditiilor interne exprimate prin nivel de trai, adica plec de la premisa ca nimeni nu contesta necesitatea imbunatatirii vietii pensionarilor. Voi insista insa asupra acelor conditii interne care sunt esentiale pentru asigurarea acestei imbunatatiri pe termen lung si fara sincope .
   In cazul de fata, aceste conditii sunt: nivelul redus al reflectarii ritmului cresterii economice in bugetul asigurarilor sociale datorita reducerii CAS si al economiei necontabilizate; reducerea importanta a volumului de contributii prin imigrare; caracterul conjunctural ( nepermanent) al intrarii unor venituri bugetare suplimentare.
  In  conceptia mea, aceste conditii ar trebui sa determine o politica mai atenta si mai prudenta a punctului de pensie pentru a evita eventuale sincope chiar pe parcursul anului 2009. Mai mult, ne putem confrunta chiar si cu fenomene de instabilitate macroeconomica rezultate din masurile ce vor trebui sa fie luate pentru a  evita sincopele sau dificultatile ce pot apare in onorarea la timp a platii pensiilor. Nu exclud nici posibilitatea intarzierii datei de aderare la ERM2 prin nerespectarea criteriilor de deficit bugetar.
   Avand in vedere situatia economica a anului 2008 si prognoza anului urmator ( inclusive efectele masurilor populiste preelectorale) am calculate ca inca din al doilea semestru al anului 2009, bugetul asigurarilor sociale nu va rezista decat prin institutionalizarea unui sistem “ imprumut” de la  bugetul de stat. Cred ca noul guver va fi obligat chiar sa treaca prin Parlament o lege in acest sens.
   Daca am tine mai mult cont de efectele si implicatiile conditiilor pe care le-am prezentat mai sus, atunci o ridicare graduala a punctului de pensie ar fi fost mai realista.Ar fi fost de dorit ca actuala ridicare ( de la 1 noembrie 2008) sa nu depaseasca 40%, urmand ca nivelul de 45% sa fie atins intre 2011-2012. 
   
  

Autor : Mircea Cosea
Data: 10 septembrie 2008.