Cui ii folosesc legile pe care guvernul le prezinta ca fiind necesare reformarii statului si care au dat nastere unor atat de importante miscari sociale pe fundalul acestei ingrijoratoare instabilitati politice. Cui prodest

Daca am da ascultare declaratiilor oficilale, atat legea salarizarii unice cat si cea a sistemului de pensii sunt in folosul romanilor, a propasirii lor intr-un climat de moralitate, echitate si solidaritate nationala. Asa ar fi daca aceste legi nu ar avea cateva caracteristici speciale: sunt legi de sistem, adica formeaza un cadru de referinta pentru conceperea si realizarea simbiozei intre modelul economic de dezvoltare si cel social; sunt legi ce apar ca o expresie directa a nivelului de dezvoltare economica si a tendintei previzionate a acestuia pe termen lung; sunt legi ce presupun intr-o societate democratica un atribut de consens social obtinut printr-un proces de dezbatere publica si parlamentara.
      Nici una dintre aceste caracteristici nu au fost respectate. Elaborarea acestor legi a fost handicapata, prin ignorarea unor principii elementare ale stiintei economice, ceea ce a dus la aparitia unor grile de salarizare eronate prin neintelegerea diferentelor esentiale intre productivitatea sociala si utilitatea sociala a muncii; nu s-a tinut seama de deficientele actualului model social, ceea ce face ca ponderea deja exagerata a populatiei asistate sa devina si mai mare; nu s-a respectat conditia esentiala a legilor referitoare la veniturile populatiei, aceea de a fi elaborate in perioade de normalitate economica, evitandu-se transformarea in legitati a unor constrangeri conjuncturale datorate crizei. in sfarsit, legile au fost impuse  prin asumarea raspunderii guvernamentale, intr-o atitudine de totala desconsiderare a normelor democratice ale dezbaterii publice si parlamentare.
     Nemultumirea generala, demonstrata de amplele miscari sociale, este o dovada a neadecvarii acestui comportament guvernamental la realitatea economica si la expectatiile populatiei. Balbaielile si desele contraziceri ale decidentilor sunt dovezi ale propriilor lor indoieli si neincrederi in valabilitatea legilor pe care le promoveaza. Personal, nu-i suspectez nici de incompetenta si nici de rea vointa, ci doar de disperare si panica.
    Cred ca domnul Emil Boc, domnul Gheorghe Pogea, ca si toti ceilalti ministri, nu cred nici cat negru sub unghie in valabilitatea si corectitudinea legilor pe care le promoveaza dar se aventureaza in aceasta sustinere disperata deoarece stiu mai bine decat majoritatea populatiei pericolul imens al capcanei in care am cazut odata cu acceptarea de catre domniilor lor a memorandumului cu FMI. stiu ca aceste legi nu au decat un singur scop, acela de a debloca viitoarea transa de imprumut. stiu ca legile nu servesc interesul romanilor ci obligatiilor din memorandum, asumate  sub presiunea dezastrului economic pe care nu au putut sa-l preintampine. Sper ca mai stiu ca interesul romanilor nu poate fi niciodata substituit de o transa de supravietuire de la FMI si ca nu se mai poate amaneta viitorul lor pe cateva miliarde de euro.
    S-a ajuns la o  situatie demna de absurdul lui Eugen Ionesco .
    Este absurd sa destabilizezi o tara fortand introducerea unor legi care desi sunt de o importanta majora pe termen lung, afirmi ca le vei schimba in cel mult un an . Este absurd  ca dupa ce iti asumi raspunderea guvernamentala sa afirmi ca esti dispus sa accepti orice grila impusa de sindicate numai sa inceteze demonstratiile de strada. Este nu numai absurd dar si extrem de grav sa accepti orice memorandum  numai pentru a ascunde faptul ca dupa un an de guvernare nu s-a facut nimic pentru a evita cersitul la FMI. Situatia  nu mai poate fi justificata doar prin efectele crizei internationale. Ea a devenit in mare masura efectul haosului produs de o coalitie preocupata mai mult de interese electorale decat natioanale.
   Cui prodest t in nici un caz intereselor strategice de convergenta reala cu UE ale Romaniei si nici chiar FMI-ului care, oricum l-am gratula cu atribute de reformator, nu este decat un finantator. Guvernuluit Nici atat! si-a pierdut orice credibilitate.
   Mi-e teama sa nu fie in avantajul unui proces de destabilizare politica si de disolutie a statului ce ar putea sa duca la alegerile din aceasta toamna la rezultate surprinzatoare dar extrem de periculoase pentru consolidarea democratiei si stabilitatea economica.
      Mircea Cosea