Actuala criză internaţională este atât de surprinzătoare încât analiştii încă nu au reuşit să cadă de acord asupra unei strategii considerată a fi metoda sigură de luptă împotriva efectelor ei. Un singur aspect a întrunit însă acceptul general,acela că statului naţional îi revine un rol important în conceperea oricărui tip de strategie anticriză. De la Obama la Sarkozy, toţi leaderii lumii şi-au conceput politica anticriză pe pilonul de siguranţă reprezentat de puterea şi autoritatea statului.

Inca de prin 1970 opulentele supermarketuri ale Europei de Vest erau pline de castraveti bulgaresti si rosii romanesti. Cumparatorul vest german, francez, englez sau belgian nu prea stia foarte multe despre aceste doua tari cufundate in intunericul comunist de dupa cortina de fier, dar era extrem de satisfacut de calitatea zarzavaturilor pe care le exportau. Desi atunci inca nu se vorbea de produse bio, castravetii si rosiile venite din est erau considerate mai sanatoase si mai gustoase decat cele cultivate la ei, pe scara industriala.

La initiativa L’ Institut Universitaire de Technologie de Paris Descartes, think-tank-ul ( « Grupul Victoria » ) initiat inca din 1999 de catre regretatul om politic polonez  Bronislaw Geremek s-a intalnit la Paris intre 18-20 februarie pentru a discuta, intr-un cadru informal, problema viitorului industriei auto in Europa.
    

Istoria epocii moderne a demonstrat ca nicaieri si niciodata  aportul factorilor materiali de productie nu a fost suficient pentru progresul economic si asigurarea buneistari a natiunilor.  Fara unitate si participare cat mai larga la conceperea si implementarea strategiei de dezvoltare, nici o tara nu a reusit sa depaseasca momemtele dificile ale existentei sale.